Despre alegeri la superlativ

Despre a face sau a nu face...despre a vrea sau a nu vrea sa faci un anumit lucru. Despre compromisuri sau pur si simplu despre oameni. Ce s-ar fi intamplat daca as fi facut lucrul X? Ce nu s-ar fi intamplat daca as fi ales acea cale? Ne trec prin minte zilnic astfel de intrebari carora de multe ori nu le gasim raspuns. De ce trebuie sa alegem? Pentru ca cei din jurul nostru ne cer acest lucru, pentru ca este spre binele nostru sau pur si simplu pentru ca asa trebuie pentru a nu spune NU? Daca am invata sa spunem DA, poate ca ne-am face viata mai usoara. Il alegem pe "NU" pentru ca suntem prea inchistati, prea ingrijorati de felul in care ne vad ceilalti, luam lucrurile prea in serios sau nu vrem cu adevarat sa ne schimbam. Vorbeam de lucruri simple. Dar spunem "NU AM TIMP" sa fac asta. De ce atunci cand cineva din exterior iti spune "vreau sa faci asta" spui "NU POT"? Pentru ca de fapt, ceea ce ai fi ales era de fapt DA; din pacate insa, conjuncturile, oamenii, ideile, tot ceea ce pare a fi usor la prima vedere reprezinta o alta cale de urmat careia a trebuit, nu pentru ca ai vrut, sa-i spui "NU".

VECHI, MODERN, dar CiViLiZaT

Londra, o altă viaţă Mi-a fost dat să văd în puţinul timp pe care l-am avut la dispoziţie pentru a vizita, a adula sau mai bine spus a contempla frumuseţile Londrei, nu numai o altă lume total diferită de România, dar o altă dimensiune în care respectul este respect indiferent că eşti român, ţigan, britanic, spaniol, american sau chinez. Dacă la urcarea într-un autobuz din România cel din spatele tău mai are puţin şi te ia la bătaie dacă nu te mişti mai repede, la Londra oamenii te respectă, indiferent cât de mult ai sta la rând pentru a urca într-un autobuz. Poţi să-ţi scotoceşti buzunarele chiar şi 5 minute să-şi cauţi biletul, nimeni nu-ţi spune să te dai mai încolo. Mi-a mai plăcut la Londra politeţea britanicilor, în ciuda a ceea ce se spune despre ei că sunt oameni reci, caractere la care nu prea ajungi... Cu harta în mână pe stradă, un britanic ne-a oferit informaţii de călătorie...fără ca măcar să întrebăm ceva sau să-i cerem ajutorul. Şi tot la Londra, parcurile (minunate de altfel), nu au o hârtie sau un muc de ţigară pe jos. Chiar nesimţit să fii, dar trăind acolo ţi-e ruşine de cei din jurul tău dacă ai face un gest necugetat sau te-ai gândi măcar să arunci ceva pe jos. La LONDON EYE sau Tower of London, unde pierzi aproape jumătate de zi să reuşeşti să cumperi un bilet, toată lumea respectă rândul. Nu îndrăzneşte nimeni să ţi-o ia în faţă. Ei da! Asta da civilizaţie. Străduţe mai înguste sau mai late, de o frumuseţe cotropitoare, care îmbină modernul cu stilul vechi, din lemn sau cărămidă, te îmbie la o cafea pe celebra Oxford Street, raiul brand-urilor de renume mondial. Între o cafea şi un coif de cartofi copţi, am păşit într-un mic Las Vegas sau măcar un colţ din el. Hăinuţe elegante, vitrine multicolore, ale căror geamuri nu-ţi dădeai seama dacă există acolo sau nu. Erau aşa de curate că-ţi lăsau impresia unele magazine, că nu au geamuri. LONDON MY LOVE...astfel stiam Londra din manualul de limba engleză de clasa a IX-a. CE se poate spune despre LONDRA? Multe...arhitectura clădirilor îţi taie răsuflarea. M-aş întoarce şi mâine acolo, unde vechiul şi modernul se împletesc perfect cu un aer boem dar proaspăt, de CIVILIZAŢIE EUROPEANĂ. :)

Radio Whisper

One new year

N-am mai scris de ceva timp pe blog, nu din comoditate , ci din dorinta de a analiza si poate de a fi un observator detasat a ce ma inconjoara. A venit si un nou an, ar trebui poate sa identificam realizarile sau dorintele pe care le aveam de indeplinit anul trecut. Eu una nu voi face asta, poate doar sa sper sau sa cred in continuare ca e loc si de mai bine. Ce am facut ? Ce nu am facut? Destule. Si impliniri, si dezamagiri...dar peste toate a fost un an frumos si pe plan personal, si profesional. Am invatat in acest timp ce inseamna sa convientuiesti in doi, o noua casa...o noua viata, noi prieteni si vechi cunostinte. Am invatat sa preiau mai bine o informatie, sa o redactez si sa-mi exersez talentul si vocea la microfon...am terminat masterul cu bine si mi-am revazut vechi prieteni de care nu mai stiam nimic de...nici mai mult nici mai putin de 10 ani! Wow! Da, o intalnire de 10 ani. Un an frumos, cu suisuri si coborasuri. Ce-mi doresc anul asta? Sanatate in primul rand ca sa le pot face pe toate. Imi doresc printre altele sa pot scrie mai des, sa am prieteni la fel de buni, sa cunosc oameni la fel de interesanti si pasionati de ceea ce fac ca si pana acum, sa reusesc sa duc la indeplinire toate proiectele pe care mi le-am propus sau mi le voi propune si...succes! La fel va doresc si voua peste toate crizele politice, economice sau personale, peste toate scandalurile televizate si valorile manelizate ale acestei tari care desi e in declin...continuu ( nu sunt prea optimista cand vorbesc de un viitor al Romaniei ) merge mai departe. :)

Avem viata in sange!

Dimineaţă...în altă VIAŢĂ

Mi-au atras atenţia randurile scrise pe un blog ... pe care-l citeam printre rânduri: "Cu fiecare poartă deschisă în infinitul aşteptărilor de ieri, de azi, de mâine fugim tot mai mult de noi. E un joc alcătuit din trasee spre care ne îndeamnă voci străine. De cele mai multe ori alegerile pe care le facem sunt puerile. O cafea bună, o ţigară mentolată... sunt câteva din măruntele clipe de răgaz pe care ni le permitem. E o nebunie de alergări şi de risipă de energie pe diferite culoare, ca în final să spunem că a mai trecut o zi. Soarele apune parcă prea repede, oare când a răsărit? Sunt atât de multe de făcut în puţinele ore pe care le avem la dispoziţie şi cât de insipidă ne e viaţa! Gura vorbeşte uneori fără noi, nici nu credem ce spunem. Întindem mâna să apucăm un colţ din lumea imaginară în care trăim veşnic nemulţumiţi. Upgrade-ul prezent în toate sectoarele activităţii noastre ne face mai mofturoşi, mai capricioşi şi mai străini de ce dorim cu adevărat. Am încurajat în cele din urmă marketingul şi am acceptat cu seninătate să ne lăsăm cumpăraţi ieftin. Cu ce ne alegem dacă ne ghidăm după falsele modele de ambalaje de pe piaţă? A fi original nu înseamnă a te integra în turma socială de vârf, ci a te face remarcat ca individ. Şi nici măcar tendinţele despre care se face atâta tam-tam în lumea modei nu ne vor crea un stil şi o personalitate. Le avem deja dar le ascundem sub cojocul înşelător croit ca pentru un manechin. E tentant să intri în pielea cât mai multor personaje, ne bucurăm de complexitate, azi debutant, mâine consilier... dar întotdeauna va fi mai de apreciat omul potrivit aflat la locul potrivit. Când ştii ce arme posezi şi pentru ce lupţi, nu ajungi mai târziu să împrumuţi lux de la nimeni şi nu eşti nevoit să plăteşti cu lacrimi în ochi lanţul inevitabil de datorii. Există o logică în toate şi ea ne poate ajuta să trăim conform propriilor aspiraţii. De ce să nu ascultăm de glasurile noastre?" Nu contează persoana care le-a scris, are un suflet mare. Contează să ascultăm de propriile convingeri, de propriile greşeli sau de propriile dorinţe, dar oare ce se întâmplă când şi acea speranţă rămasă se pierde? Ce se-ntâmplă atunci când şi stropul de fericire pe care-l ai dintr-o activitate sau clipa de răgaz în care simţi că trăieşti cu adevărat se spulberă? Ce se-ntâmplă când toate uşile ţi se-nchid şi trebuie să te descurci singur într-o lume meschină în care valoarea supremă e banul? Dacă-i ai mergi mai departe, investeşti în tine şi te perfecţionezi, atingi ce-ţi propui, dacă nu-i ai rămâi la stadiul de om comun, care se luptă să trăiască dintr-un salariu mizer de pe o zi pe alta într-o Românie care domină corupţia, meschinăriile, nu valorile... te saturi la un moment dat să mai încerci şi spui STOP mizeriei, spui STOP la TOT ce VISAI, la tot ce-ţi doreai şi inclusiv la NEMULŢUMIRILE zilnice. Spui STOP când ai epuizat toate căile, nu mai ai cu ce sau putere să lupţi şi să nu ajungi nicăieri. Spui STOP ... CÂND NU AI ANDRELELE DAR ÎŢI DOREŞTI CU ADEVĂRAT, DIN TOT SUFLETUL TĂU SĂ CROŞETEZI, DEGEABA ÎŢI DOREŞTI dacă ai epuizat toate mijloacele de a-ţi face rost de andrele. STOP!

Nimic nu e o coincidenta...

Ai simţit vreodată că tot ce-ţi doreşti, toate speranţele pe care ţi le faci în privinţa unui lucru se spulberă cu cât crezi mai mult că acel lucru se va realiza? Eu am trecut prin asta şi de fiecare dată când nu am ştiut încotro să merg, cineva acolo sus mă salva şi-mi spunea să merg mai departe, în ciuda tuturor greutăţilor. Am întalnit oameni de-a lungul vieţii, simpli oameni sau mai mult...ascultători, oameni puternici care prin simpla prezenţă şi prin simpla prestanţă puteai vedea că au o personalitate aparte, de lideri...de învingători. Oamenii care gândesc pozitiv atrag lucruri pozitive de partea lor, ei ştiu să transforme o problemă într-o oportunitate şi într-un scop. Sunt oameni pe care nu-i uiţi, câteodată tu uiţi în schimb că acele persoane nu-ţi sunt nici măcar prieteni, amici, cunoştinţe, ci i-ai văzut o dată sau de două ori în viaţa ta...s-au perindat prin mintea ta şi ţi-au schimbat cursul lucrurilor. Observi cum te identifici cu aceste persoane care nu sunt lângă tine, dar te fac să zâmbeşti, să gândeşti diferit şi să te comporţi diferit tocmai pentru că emană pozitivitate, te atrag lângă ei ca un magnet fără a face ceva aparte. Ţi s-a întâmplat vreodată să spui că nu e o coincidenţă ce ţi se-ntâmplă? Ţi s-a întâmplat ceva din senin, ceva frumos fără a căuta lucrul acela? Când crezi că toate uşile se închid şi nu mai speri, nu mai crezi în nimic şi gândeşti negativ, nu mai atragi nimic de partea ta. Dar când speri şi crezi că ţi se va îndeplini acel ceva şi refuzi să mai cauţi, vine EL la tine. Mi s-au întâmplat lucruri frumoase în ultimul timp, pe care nu le mai căutam pentru că nu aveam unde să le mai caut. Dar au venit...am cunoscut oameni frumoşi în ultimul timp...am primit lecţii de admiraţie pentru oameni, am fost lângă oameni, am revăzut oameni vechi şi noi, prieteni vechi şi noi...am primit lecţii de comunicare cu oamenii şi de înţelegere a oamenilor, prin întâmplări mai mult sau mai puţin plăcute. Am ajuns la concluzia că totul ţine de NOI. Gândirea, modul în care ne comportăm şi începem o zi de muncă, totul ţine de noi pentru a reuşi. Totul ţine de noi pentru a avea succes în viaţă şi pentru a atrage lucruri pozitive de partea noastră. Nu există realitatea mea, realitatea ta sau ceea ce te-nconjoară. Pot spune că nimic nu e o coincidenţă când nu speri ca ceva să se-ntâmple...