Dimineaţă...în altă VIAŢĂ

Mi-au atras atenţia randurile scrise pe un blog ... pe care-l citeam printre rânduri: "Cu fiecare poartă deschisă în infinitul aşteptărilor de ieri, de azi, de mâine fugim tot mai mult de noi. E un joc alcătuit din trasee spre care ne îndeamnă voci străine. De cele mai multe ori alegerile pe care le facem sunt puerile. O cafea bună, o ţigară mentolată... sunt câteva din măruntele clipe de răgaz pe care ni le permitem. E o nebunie de alergări şi de risipă de energie pe diferite culoare, ca în final să spunem că a mai trecut o zi. Soarele apune parcă prea repede, oare când a răsărit? Sunt atât de multe de făcut în puţinele ore pe care le avem la dispoziţie şi cât de insipidă ne e viaţa! Gura vorbeşte uneori fără noi, nici nu credem ce spunem. Întindem mâna să apucăm un colţ din lumea imaginară în care trăim veşnic nemulţumiţi. Upgrade-ul prezent în toate sectoarele activităţii noastre ne face mai mofturoşi, mai capricioşi şi mai străini de ce dorim cu adevărat. Am încurajat în cele din urmă marketingul şi am acceptat cu seninătate să ne lăsăm cumpăraţi ieftin. Cu ce ne alegem dacă ne ghidăm după falsele modele de ambalaje de pe piaţă? A fi original nu înseamnă a te integra în turma socială de vârf, ci a te face remarcat ca individ. Şi nici măcar tendinţele despre care se face atâta tam-tam în lumea modei nu ne vor crea un stil şi o personalitate. Le avem deja dar le ascundem sub cojocul înşelător croit ca pentru un manechin. E tentant să intri în pielea cât mai multor personaje, ne bucurăm de complexitate, azi debutant, mâine consilier... dar întotdeauna va fi mai de apreciat omul potrivit aflat la locul potrivit. Când ştii ce arme posezi şi pentru ce lupţi, nu ajungi mai târziu să împrumuţi lux de la nimeni şi nu eşti nevoit să plăteşti cu lacrimi în ochi lanţul inevitabil de datorii. Există o logică în toate şi ea ne poate ajuta să trăim conform propriilor aspiraţii. De ce să nu ascultăm de glasurile noastre?" Nu contează persoana care le-a scris, are un suflet mare. Contează să ascultăm de propriile convingeri, de propriile greşeli sau de propriile dorinţe, dar oare ce se întâmplă când şi acea speranţă rămasă se pierde? Ce se-ntâmplă atunci când şi stropul de fericire pe care-l ai dintr-o activitate sau clipa de răgaz în care simţi că trăieşti cu adevărat se spulberă? Ce se-ntâmplă când toate uşile ţi se-nchid şi trebuie să te descurci singur într-o lume meschină în care valoarea supremă e banul? Dacă-i ai mergi mai departe, investeşti în tine şi te perfecţionezi, atingi ce-ţi propui, dacă nu-i ai rămâi la stadiul de om comun, care se luptă să trăiască dintr-un salariu mizer de pe o zi pe alta într-o Românie care domină corupţia, meschinăriile, nu valorile... te saturi la un moment dat să mai încerci şi spui STOP mizeriei, spui STOP la TOT ce VISAI, la tot ce-ţi doreai şi inclusiv la NEMULŢUMIRILE zilnice. Spui STOP când ai epuizat toate căile, nu mai ai cu ce sau putere să lupţi şi să nu ajungi nicăieri. Spui STOP ... CÂND NU AI ANDRELELE DAR ÎŢI DOREŞTI CU ADEVĂRAT, DIN TOT SUFLETUL TĂU SĂ CROŞETEZI, DEGEABA ÎŢI DOREŞTI dacă ai epuizat toate mijloacele de a-ţi face rost de andrele. STOP!